Blocurile cu „bulină roșie” intră în reabilitare

Buzăul numără 44 de clădiri marcate cu semnul de risc seismic crescut – așa-numitele „buline roșii” – în care locuiesc aproximativ o mie de oameni. Dintre aceste clădiri, 25 sunt case cu o vechime de zeci de ani, ba chiar, unele dintre ele au depășit vea­cul.

Conform unei liste din anul 2005, afișată pe site-ul Primăriei Buzău, expertizele tehnice ale acestor construcții datează din anii 1993, 1994 și 1997, cu toate că valabilitatea lor este de zece ani. 38 dintre aceste clădiri sunt încadrate în categoria de urgență U1, trei în categoria de risc seismic I, iar alte trei în ca­te­goria de risc seismic III. Deși unele dintre ele au fost renovate în anii trecuți, precum cele de pe Cuza Vodă, expertizele nu au fost refăcute și nu se cunoaște, în prezent, gradul de risc al acestora în cazul unui cutremur mai puternic.

Mai mult decât atât, este foarte posibil ca lista să se fi „îmbogățit” cu alte clădiri în acest interval de timp, însă nimeni nu a ve­ri­ficat starea acestora, în ciuda faptului că ne înve­cinăm cu zona seismică Vrancea, cea mai activă din țară. Blocurile construite până în 1990, în jur de 500, ar putea să nu facă față unui seism puternic. Asta deoarece normele în baza cărora blocurile de locuințe au fost ridicate nu mai corespund celor din prezent. În plus, unele dintre ele au trecut prin trei cutremure mari și nu se știe cum vor face față unui alt seism puternic.

Care sunt zonele cu „bulină” ale orașului

Printre cele cu risc seismic crescut din municipiu se numără și majoritatea clădirilor de pe strada Cuza Vodă, care au fost construite între anii 1880 și 1926. La fel se întâm­plă și în cazul blocurilor de pe strada Obor, care au fost construite în anul 1962 sau în cazul celor din Centru, care sunt din anul 1960. Pe listă mai figurează clădiri de pe strada Independenței, Piața Teatrului, Pa­rîng, Col. Buzoianu, Grivi­ței, Transilvaniei, Bulevardul Nicolae Bălcescu sau cartierele Micro XIV și Micro V.

Așa cum OPINIA arăta în anii trecuți, blocul 41 din Micro XIV este un ­­exe­m­plu de structură afectată de cutremurul din 1977, din cauza unor vicii de construcție. Cei 200 locuitori ai blocului așteaptă ca societatea care a construit cu erori imobilul să-l și consolideze, mai ales că există și o hotărâre judecăto­rească în acest sens, care obligă firma de construcții. Constructorul nu se consideră, însă, responsabil. Deși societatea Concas Buzău, care a preluat activele și pasivele fostei Întreprinderi de Construcții Montaj Județeană (ICMJ), este obligată, printr-o hotărâre judecătorească, să consolideze acest imobil, patronul firmei a spus, de nenumărate ori, că nu are nicio obligație. Aceasta pentru că, după pronun­țarea acestei hotărâri jude­cătorești, Guvernul a alocat suma necesară consolidării, bani care nu au ajuns, însă, niciodată în conturile Concas.

Cât de temeinic au fost realizate respectivele expertize nu se știe. Nu știm dacă încadrarea într-o clasă de risc seismic a fost făcută așa cum scrie la carte sau doar pe baza anului de construcție al clădirilor. Și mai curios este, însă, faptul că expertizele tehnice s-au pierdut, între timp. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu documentația lor, care este fie la Consiliul Județean, fie la Ministerul Lucrărilor Publice. Cu toate acestea, teama i-a determinat pe locatarii blocurilor din zona centrală, limitrofe Aleii Trandafirilor să se mute, speriați de posibila pră­bușire a imobilelor, iar apar­tamentele au fost cumpă­rate de diverse firme, la prețuri destul de mici.

Legislația actuală și lipsa fondurilor, principalii vinovați

Vina pentru lipsa de acțiune este dată pe fondurile insuficiente pentru o asemenea sarcină, dar și pe legislația actuală, care ar trebui modificată pentru a permite autorităților să intervină la o proprietate privată. „Din păcate, în aceas­tă situație, ca admi­nistrație locală, nu putem face ni­mic. În primul rând, pentru că este zonă privată, iar în al doilea rând, nu avem legislație. Nu ­exis­tă legislație nici la nivel național, se pare că nu s-au dat niciodată bani pentru astfel de clădiri, iar situația, practic, este dificilă, pentru că acești oameni nu au resur­sele necesare să poată rea­bilita aceste blocuri. Practic, peste o mie de buzoieni sunt în situația de a trăi cu această incertitudine, cu emoții, cu frică de situația în care se întâmplă ceva grav și vor avea de suferit”, declara primarul Constantin Toma în 2016. În tot acest timp, aproape o mie de oameni se întreabă dacă locuința lor va ceda în cazul unui cutremur mai puternic.

Inginerul Viorel Constantinescu, cel care a expertizat cele 44 de imobile din municipiul Buzău declara că „expertizele tehni­ce făcute pentru construc­țiile din Buzău – că sunt clădiri cu mai puține apar­tamente sau clădiri cu mai multe apartamente, de tip bloc de locuințe – au fost făcute după un normativ din anul 1992, primul normativ apărut după cutre­murul din 1990. În acel normativ nu exista noțiunea de «bulină> ci aceea de «urgență de intervenție>, care este cu totul altceva. Urgența de intervenție era clasată în funcție de tipul construcției, de gradul de asigurare la cutremur, și de aici rezulta o perioadă de timp. Noțiunea de «bulină> a apărut în 1996, odată cu noțiunea de «risc seismic>. Riscul seismic I, în care sunt încadrate clădirile cu bulină în baza expertizei, este riscul de prăbușire al unei clădiri la cutremure care au intensitatea egală cu intensitatea zonei de calcul, deci cea specifică Buzăului”.

Cu toate acestea, același expert declara că buzoienii pot sta liniștiți, deoarece încadrarea seismică la gradele I și II nu înseamnă neapărat că respectivele clădiri se vor prăbuși, ci că vor exista, cel mai probabil, avarii, precum degradarea pereților de compartimen­tare. Ar fi nevoie de o serie de cutremure pentru ca respectivele construcții să se prăbușească. Acesta a luat ca etalon un seism de magnitudinea celui din 1977, care a măsurat 7,4 grade pe scara Richter. „Probabilistic vorbind, aceste clădiri pot înregistra avarii la primul seism, la al doilea să se accentueze avariile și la al treilea să se prăbușească, din momentul în care s-a făcut această analiză structurală și s-a constatat care este situația lor. Noi ne-am bazat pe documentațiile de construire, care nu aveau în vedere măsuri antiseismice specifice zonei noastre și, bineînțeles, la fața locului am constatat că betonul din care sunt construite aceste clădiri este unul care, în momentul de față, nu este luat în calcul, nu se folosește la structuri de rezistență”, a mai spus Viorel Constantinescu.

Există speranță, totuși, iar mult așteptatele fonduri ar putea sosi odată cu aprobarea Planului Națio­­nal de Redresare și Rezilien­ță de către Comisia Europeană în luna septembrie a acestui an. Astfel, primarul Constantin Toma a anunțat că vor fi demarate lucrările pentru consolidarea blocu­rilor marcate cu risc seismic crescut, iar proprietarii locuințelor cu bulină roșie ar urma să fie mutați în locuințe temporare, până la finalizarea lucrărilor de consolidare. „Încercăm să reabilităm, pe fonduri europene, toate cele 29 de blocuri care au fost însemnate la un moment dat cu <bulina roșie>, iar pe perioada în care se vor face intervenții la aceste blocuri să putem, prin rotație, muta familii pe Bulevardul Unirii, în fostul sediu al Companiei de Apă pentru a putea să lucrăm în siguranță și pentru a face niște lucrări de calitate”, a spus primarul Buzăului.

Relateaza OpiniaBuzau

Problema clădirilor cu risc seismic crescut nu există doar la nivelul Buzăului, ci și în alte orașe, precum București, Tulcea, Constanța, Bacău, Ploiești, Suceava sau Târgu Mureș. De-a lungul anilor, au fost finalizate lucrările de consolidare la doar 26 de blocuri, cu un total de 1.012 apartamente, dintre care 19 (693 apartamente) construite înainte de 1940 din București și câte una în Bacău (48 apartamente), Brăila (36 apartamente), Galați (60 apartamente), Ploiești (60 apartamente), Roman (45 apartamente), Târgu Mureș (20 apartamente) și Hârșova (60 de apartamente).

Zona Vrancea este cea mai activă zonă seismică din România, fiind responsabilă pentru mai bine de 90 la sută dintre cutremurele din țară. Unele dintre cele mai puternice cutremure au avut loc aici, precum cele din anii 1940, 1977 și 1986, a căror intensitate a fost de peste 7 pe scara Richter și care s-au soldat cu numeroase pierderi umane și materiale.